Geneza 43-45

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

43 Foametea bântuia greu în ţară. ² Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.” ³ Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru^(A) nu va fi cu voi.’ ⁴ Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî şi-ţi vom cumpăra merinde. ⁵ Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’ ” ⁶ Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” ⁷ Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: ‘Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru?’ ” ⁸ Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri. ⁹ Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă^(B) nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. ¹⁰ Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” ¹¹ Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi^(C) un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător^(D) şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale. ¹² Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe^(E) care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală. ¹³ Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela. ¹⁴ Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă^(F) trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt

¹⁵ Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif. ¹⁶ Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului^(G) său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte, căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.” ¹⁷ Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. ¹⁸ Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” ¹⁹ S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei, ²⁰ şi au zis: „Domnule^(H), noi ne-am mai pogorât odată aici, ca să cumpărăm merinde. ²¹ Apoi, când am ajuns^(I) la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – şi l-am adus înapoi cu noi. ²² Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.” ²³ Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon. ²⁴ Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă^(J) de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor. ²⁵ Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. ²⁶ Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ^(K) înaintea lui. ²⁷ El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit^(L), este sănătos? Mai trăieşte?” ²⁸ Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Şi s-au plecat^(M) şi s-au aruncat cu faţa la pământ. ²⁹ Iosif a ridicat ochii şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei^(N) sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit^(O)?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” ³⁰ Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima^(P) pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns^(Q) acolo. ³¹ După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi^(R) de mâncare!” ³² Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune^(S). ³³ Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare. ³⁴ Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori^(T) mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.

Spaima fraţilor lui Iosif

44 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. ² Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. ³ Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. ⁴ Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău? ⁵ De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel’.” ⁶ Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte. ⁷ Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă! ⁸ Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul^(U) pe care l-am găsit la gura sacilor noştri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? ⁹ Să moară acela^(V) dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!” ¹⁰ El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.” ¹¹ Îndată, şi-a pogorât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul. ¹² Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr, şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. ¹³ Ei şi-au rupt^(W) hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate. ¹⁴ Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo şi s-au aruncat^(X) cu faţa la pământ înaintea lui. ¹⁵ Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?” ¹⁶ Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi^(Y) ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.” ¹⁷ Dar Iosif a zis: „Să mă^(Z) ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”

Iuda mijloceşte pentru Beniamin

¹⁸ Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii^(AA) pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon. ¹⁹ Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?’ ²⁰ Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil^(AB) făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur şi tatăl lui îl iubeşte.’ ²¹ Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine^(AC) ca să-l văd cu ochii mei.’ ²² Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ ²³ Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă^(AD) nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’ ²⁴ Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. ²⁵ Tatăl nostru^(AE) a zis: ‘Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.’ ²⁶ Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ ²⁷ Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi ştiţi că nevastă-mea^(AF) mi-a născut doi fii. ²⁸ Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat, negreşit^(AG), de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. ²⁹ Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta^(AH) şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’ ³⁰ Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit^(AI) sufletul lui, ³¹ el are să moară când va vedea că băiatul nu este, şi robii tăi vor pogorî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru. ³² Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: ‘Dacă^(AJ) nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’ ³³ Îngăduie^(AK) dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. ³⁴ Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”

Iosif se face cunoscut fraţilor săi

45 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. ² A izbucnit într-un plâns aşa de tare, că l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon. ³ Iosif a zis fraţilor săi: „Eu^(AL) sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. ⁴ Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care^(AM) l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. ⁵ Acum, nu vă întristaţi^(AN) şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. ⁶ Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. ⁷ Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. ⁸ Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată^(AO) al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. ⁹ Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: ‘Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi! ¹⁰ Vei locui^(AP) în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău. ¹¹ Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău».’ ¹² Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc^(AQ). ¹³ Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut şi aduceţi^(AR) aici cât mai curând pe tatăl meu.” ¹⁴ El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns, şi Beniamin a plâns şi el de gâtul lui. ¹⁵ A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor

¹⁶ S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui. ¹⁷ Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: ‘Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului, ¹⁸ luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea^(AS) ţării.’ ¹⁹ Ai poruncă să le spui: ‘Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi. ²⁰ Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi’.” ²¹ Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum. ²² Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb^(AT). ²³ Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum. ²⁴ Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.” ²⁵ Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. ²⁶ Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. ²⁷ Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. ²⁸ Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”